Dragostea trece prin stomac

Crezuse intotdeauna ca cei care se alinta reciproc “pui” se gandesc nu la o pufosenie galbioara de la tara, cum ar parea la o privire superficiala, ci la un puisor bine facut in suc propriu la rotisor. Sau rumenit in unt cu cartofi la cuptor.

Asa intelegea ea pofta de celalalt.

Ca doar nu degeaba toata lumea ii spunea ca dragostea trece prin stomac, nu-i asa?

Dat fiind ca multe cupluri se piuiau reciproc de dimineata pana seara, ajunsese la concluzia ca puiul gatit era preparatul culinar multvisat al majoritatii indragostitilor infometati unul de celalalt.

Isi imagina ca oamenii isi ziceau unul celuilalt “pui” pentru ca s-ar fi devorat reciproc cu aceeasi pofta cu care devorau felul de mancare preferat.

Iar cei care se dragaleau “iepuras”, bineinteles ca nu se gandeau la un iepuras dragalas care mustaceste in toate felicitarile de Paste din oras, ci la iepuras innabusit in sos fin de vin. Cu mirodenii din plin.

Iubitorii de “iepurasi” pareau ceva mai sofisticati decat cei de “puisori”, voiau sa se joace putin de-a vanatoarea cu bucatele lor. Cu rezerva faptului ca se stie din vanator in vanator amator ca cine alearga dupa doi iepuri…mananca doar friptura de salata.

Credea ca nu intamplator, de exemplu, barbatii care vanau prin cluburi cate o cina de-o seara se refereau la potentiala victima drept “caprioara”. Caprioara fiind un preparat din care nu te poti infrupta singur, placerea e cand il imparti cu tovarasii de vanatoare…daca nu la propriu, macar in povestile vanatoresti ulterioare.

Si era precisa ca cei care isi alintau iubitele “pisi” erau fideli bucatariei chinezesti unde pisicile sunt o delicatesa. Se intreba doar daca le preferau dulci, picante sau cu sos de soia.

Ii placea sa creada ca oamenii astia, din orice meniu de suflete, oricat de variat, ticsit de “pui”, “ratusca”, “iepuras”, “brotacel”, “caprioara”, “cocosel”, “ursulet” “porumbita”, “placintica”, “cozonacel”, “dulceata”, “gogosica”, samd, toti gatiti si pregatiti in fel si chip, ei s-ar fi ales invariabil unul pe celalalt.

Chiar cand mai auzea pe ici pe colo cate o duduie suparata pe viata ca “toti barbatii sunt porci” se gandea ca nu-i bai, ii pot face romancutele sarmalute sau macar niste mici mari cu mustar.

Iar daca cineva gratula pe altcineva cu apelativul de “bou” sau “taur comunal”, se intreba cui oare nu-i place friptura de vita pe gratar? Rare, medium-rare sau bine facuti…boii sunt deliciosi, de felul lor!

E adevarat ca gusturile nu se discuta, dar ohohoho, cate pot spune despre tine!

Unii sunt pofticiosi, altii sunt mancaciosi, altii super extra ultra pretentiosi.

Unii isi doresc ca antreu obrajii rumeniti de emotie, altii ii pastreaza pentru desert.

Unora le place carnita in sange, altele prefera ficatii foarte bine prajiti.

Pe unii ii satisface doar vanatul proaspat, devorat hulpav imediat, altii il prefera macerat, condimentat.

Unora le place mancarea gatita la foc mic, altii n-au rabdare si inghit pe nemestecate numai semipreparate.

Unii iubesc doar pe bucati, incercand sa compuna mancarea ideala din piept de vita, picioare de caprioara, inima de porumbita si creier de puicuta.

Iar altii poftesc doar la organe izolate, vor numai tocanita de inimi, creiere pane sau “fudulii” in sos picant, neaparat foarte picant. 

Brusc i se facuse o pofta nebuna. Si nu de bucate in sensul in care le gasim in dictionarul pe intelesul tuturor.

Nu, nu era vreun canibal sub acoperire care vedea in fiecare om un potential fel de mancare.

Dar simtea usor la fiecare om alt gust si alt miros, alta savoare. Unica. La fel de personala ca o amprenta. Un cumul a tot ce gandeste, ce simte, ce face, ce viseaza, ce danseaza.

Observase ca nu intotdeauna ai nevoie de limba ca sa gusti sufletul cuiva…dar e calea cea mai usoara de a-l degusta. 

Unii oameni sunt delicii, altii capricii.

Din unii te saturi dupa o gura, de altii te-ai saturat sa nu fii satul niciodata.

Cu unii te poti frige de la prima inghititura ca apoi sa sufli precaut in toate celelalte feluri de mancare.

Exista si oameni fast food, pe care ii inghiti pe nemestecate cand esti prea infometat de dragoste…dar care iti lasa in cerul gurii invariabil gustul amar al vinovatiei fata de tine insuti. Pentru ca te-ai tradat tradandu-ti, in fapt, felul de mancare preferat.

Chiar daca el nu te astepta la tine in bucatarie, ci doar intr-un vis greu de descris. Chiar daca gustul ala exista poate doar in imaginatia ta.

Iar cateodata poate te lasi tu insuti devorat de cineva care iti iubeste gustul neconditionat. Poate pentru ca nu te-ai mai simtit demult apetisant…dar de ce-ul e irelevant.

Iar daca ti se pare ca viata nu are niciun gust zilele astea, probabil ca nu ai pus nicio emotie in a o prepara.

Emotiile sunt precum condimentele…pot potenta gustul sau il pot altera. Pot face totul mai dulce, mai acru, mai amar, mai picant, mai sarat sau mai nesarat.

Personal, gasea ca orice om e mult mai gustos bine imbibat in sos de dragoste.

Pentru ea sosul asta era dulce picant, cu un strop necesar de amar…care sa potenteze dulcele. Pentru ca o mancare are nevoie de constraste ametitoare si nu poti sa savurezi dulcele total fara un pic pic de amar.

Sosul asta e secretul fiecarui bucatar in parte. Nu exista doua sosuri la fel pe lume. Daca pui sosul magic peste orice fel de mancare, risti sa devii dependent de ce ai preparat.

Observase ca desi majoritatea oamenilor sunt mai degraba indestulatoarele feluri principale, gatite mai mult sau mai putin elaborat…mai exista si oameni antreu, oameni supa incalzita sau reincalzita, oameni desert sau oameni gustare. 

De exemplu deserturile, desi cele mai gustoase, sunt si cele mai periculoase. N-ai vazut ca nu iti ajunge niciodata doar o gura dintr-o prajitura?

Si dupa ce ca dau dependenta, iti mai si strica definitiv pofta de orice alt fel de mancare. 

De mic ti se spune ca nu te poti hrani numai cu prajituri. Ca dulciurile le primesti doar pentru merite deosebite, nu sunt facute pentru zile obisnuite. Ca prajiturile sunt bune, dar nu sunt bune pentru tine. Asa ca deserturile le mananci de obicei pe furis, ascunzandu-te chiar si de tine.

Iar gustarile sunt doar o amagire a poftei de mancare. Sunt cele mai inselatoare, pentru ca te poti trezi gustand din toate la infinit si uitand de fapt ce anume ti-ai dorit.

Oricum, oricare sunt peferintele tale culinare, totul e sa fii si tu felul lor preferat de mancare, ca sa va puteti gusta, rontai, linge, sfasaia, inghiti, savura, devora, infrupta unul pe si din celalalt.

Pentru ca, pana la urma, daca esti ce mananci

si esti ce iubesti,

cel mai bine e sa mananci ce iubesti.

Oricum ar fi, pofta nebuna e mai buna decat pofta buna!