A fuma sau a nu fuma. Aceasta-i intrebarea.

 

“Tu doar fumezi barbatii pana la filtru si apoi ii arunci”
aruncase un el intr-o seara cu o metafora fumeganda dupa ea,
aparent total aiurea.
Se intorsese nedumerita, uitandu-se in jur ca sa vada
daca nu cumva vorbea cu altcineva.
Nu se recunostea deloc in descrierea asta.
Dar cum nu iese fum fara foc,
se aplecase si ridicase chistocul relatiei lor care inca fumega ca sa-l analizeze .
Sa vada daca se mai putea totusi aprinde ceva si nu cumva se grabise ea stingandu-l hotarat sub toc.
Nu de alta, nu ii placea sa lase lucrurile aprinse aiurea.
I se parea un semn de sadism emotional sa lasi oamenii aprinsi si sa pleci,
doar asa, ca sa stii ca daca e, te poti intoarce si-i mai poti fuma un pic pe ici pe colea, in lipsa de altceva.

Da,  parea ca emotia dintre ei se fumase.
Ar fi putut incerca sa o reaprinda si sa fumeze ce mai era, dar ce sens avea?
O tigara reaprinsa e un fel de ciorba reincalzita.
O fumezi doar asa, pana apare o tigara mai buna.
Si decat sa fumeze asa, mai bine nu fuma deloc.
Asta i se parea semn de respect reciproc.
Nu stiuse niciodata sa traga in piept cu adevarat, nici la popriu, nici la figurat, si nu intentiona sa invete aceasta arta nici in viitorul apropiat sau indepartat.

Se intreba retoric de ce un el se confunda cu emotia si se simtea folosit si aruncat asa.
De ce unii oameni se confunda cu relatia dintre ei si celalalt cand relatia e o entitate intacta, complet separata.
Sau poate ca se insela ea si pana la urma ne tot fumam unii pe altii fara macar sa constientizam.

Cate feluri de fumatori, tot atatea feluri de tigari.
Cateodata fumezi, cateodata esti fumat.
Se abtinu sa faca vreo gluma in legatura cu cat esti de afumat doar de dragul inchegarii unui text melodios, ale carui propozitii rimate sa danseze armonios.

Nu era o fumatoare indarjita.
Era o fumatoare ocazionala, fuma doar din perspectiva emotionala.
Mai saruta asa, in cate o seara, cate-o tigara de nervi sau plictiseala.
Sau din curiozitate, daca era vreun trabuc sau vreo tigara cu aroma speciala.

Sa vada daca tigara aia poate deveni dintr-un simplu capriciu un viciu pentru ea.

Daca era Tigara aia cu majuscula, nu doar o tigara.
Tigara aia pe care cand o respiri si inspiri transpiri emotie prin fiecare por.
Tigara cu care nu poti sta dar pe care nici n-o poti parasi, orice s-ar intampla, de care dupa ce te-ai apucat nu te mai poti lasa.
Tigara aia careia ii savurezi aroma pe degetele tale mult dupa ce v-ati fumat. Si apoi ii fumezi amintirea pana se estompeaza si ramane doar fum cu parfum.

Tigara aia pe care o fumezi atat de infocat incat nu mai stii unde incepi tu si unde se termina ea, tigara. Sau el, tigarul.
Si nu mai stii cine e  fumatorul sau fumatoarea si cine tigara,
cine pe cine fumeaza.
Si nici nu mai conteaza.
Tigara aia care de fapt te fumeaza ea, fie ca iti dai sau nu seama.
Cauta in fiecare tigara gustul ala de care nu te poti dezlipi, dupa care tanjesti in fiecare zi.

Altfel tigarile nu aveau niciun sens pentru ea.

Si un el acel el de la inceputul povestii asteia clar nu era tigara aia. Si atunci de ce l-ar mai fuma?

Desi cateodata fumezi doar pentru ca ai nevoie sa te inconjori de mult fum si sa nu mai vezi. Sau sa nu te mai vezi.

Cateodata fumezi doar ca sa te pierzi. Si atunci nu conteaza deloc ce fumezi.
Cateodata fumezi pentru ca ai senzatia ca doar asa poti umple un gol: un gol in conversatie, un gol in relatie, un gol interior.
Dar sa ne intoarcem la fumurile noastre.

Exista oameni care nu pot face pauza si aprind tot timpul o relatie din chistocul alteia.
Dependenta lor e de fumat, nu vreo tigara anume, ci de avea o tigara in mana, nu conteaza cum, care, de care, oricare tigara e la fel de buna.
Tigara devine parte din ei si fara ea in mana sunt stanjeniti de parca ar fi amputati.

Sunt mereu intr-o relatie cu o tigara sau alta tigara si absolut nimic nu ii poate separa. Poate doar inca o tigara.

Exista oameni care sunt ca „tigara de dupa“.
Aia de linistire, de revenire, de relaxare.
De intoarcere la tine dupa o experienta aprinsa si inainte de a o perioada lunga de abstinenta in care minti si te minti ca nu vrei sa mai auzi de nicio tigara in viata ta.

Exista si oameni care sunt tigara de consolare.
De fapt iti place sa fumezi altceva, dar tigara aia pe care o vrei o fumeaza altcineva . Si atunci o fumezi pe asta doar asa, pentru ca trebuie sa ai si tu tigara ta, nu-i asa?

Exita oameni care sunt tigara calmant.
Pe care ii fumezi repede, demonstrativ, ostentativ.
Ca sa uiti ca te-ai ars cu o tigara anterioara. Si ca sa arati ca arsura aia nu te doare deloc, a fost doar un simplu foc. De tigara.

Exista oameni care fumeaza doar pe furis, ca si cum tigara ar fi o amanta senzuala.
Nu stii sigur daca se feresc de ei insisi sau de altcineva, dar prefera sa aiba o relatie intima cu tigara lor. Nu se afiseaza niciodata cu ea si n-ai ghici ca in spatele lor se ascunde un fumator.

Cate tigari, atatia fumatori. As mai putea exemplifica, dar nu s-ar mai termina niciodata povestea asta.

Tutunul dauneaza grav sanatatii fizice, psihice si emotionale. Dar si lipsa lui tot asa.

Deci, a fuma sau a nu fuma. Aceasta-i intrebarea. Ca a fi sau a nu fi s-a fumat demult, pare-se.
Unii incearca sa ocoleasca dilema asta existentiala si aleg tigarile  electronice.
Substitute de tigara pe care le poti fuma linistit toata viata, nu dauneaza, nu le abandonezi si nu te abandoneaza..
Nu-ti displac dar nici nu iti plac.
Nu mori dar nici nu traiesti. Nu esti dependent de ele, dar nici independent complet.
Poate cateodata mai tragi pe furis dintr-o tigara adevarata,
de parca ti-ar fi amant sau amanta
Nici macar nu stii sigur daca iti place sau ba, dar faptul ca e interzisa o face mai palpitanta.

Ca oricum pe furis fumatul e mai bun ca-i mai nebun!

Ideea e oricum ca pana la urma fiecare tigara isi gaseste fumatorul si viceversa. Si ca e foarte greu sa-ti dai seama, la o privire din afara, cine fumeaza pe cine si de ce. Asa ca cel mai bine e sa nu judeci pe nimeni. Nici fumatorul nici tigara sau tigarile anterioare sau ulterioare. Pentru ca sa nu judeci inseamna in esenta sa nu te judeci.

Si tu fumezi sau esti fumat de vreo tigara chiar in momentul asta, chiar daca inca nu ai realizat.

Cateodata, la ceas de seara, cand iti lipseste  tigara aia speciala, tigara aia pe care o doresti, dupa care tanjesti si alte lucruri care se termina in -esti, o inlocuiesti cu o varianta ei imaginara in loc sa-ti oferi o alta tigara ordinara.

Si atunci nu fumezi, ci te fumezi.
Te fumezi, arzi si te arzi…si ramane din tine doar un chistoc care pastreaza inca amintirea amprentelor celuilalt, celui care l-a fumat odata ca niciodata.
Arzi singur pana simti ca ti se face inima scrum si ai in creier numai fum de tutun.

Dar e bine, inimile sunt ca pasarile Phoenix, facute special sa renasca din propriul scrum.
Trebuie sa arda si sa treaca prin foc ca sa se nasca la loc.
Si sa poata intreba din nou pe cineva, altcineva, candva, altcandva:

“Vrei sa fiu tigara ta?
Ma poti fuma,
si apoi te voi fuma la randul meu
si tot asa pana nu vom mai sti care sunt tu si care esti eu.
Sau pana se face totul scrum, ca acum.”