In cautarea fixului pierdut

Odata ca niciodata,
exact cand alerga niste fantezii prin asternuturi si ele se lasau prinse, suprinse si curprinse,
auzise un tic tac sub pat.
Tic tac?!
Tic tac…
Tic tac!
Zambise cu intelesuri si subintelesuri,
gandindu-se ca cel mai probabil Elul contemporan povestii
si-a uitat inima sub patul ei cand a plecat.
Si-i cautase chicotind cochet inima, s-o probeze sa vada cum ii sta cu ea…
Dar sub pat gasise doar ceasul lui de mana,
aruncat in graba cu care te dezbraci de timp cand te grabesti sa te imbraci in celalalt.

Atunci intelesese pentru prima data ca ceasurile au si ele inima.
Si adormise in brate cu ceasul Lui, cu pielea lipita de pielea curelei care mirosea a parfumul Lui si cu capul pe inima ceasului care ticaia sacadat:
tic tac, tic tac, tic tac.

Cand s-a trezit din vis, ceasul arata fix.
Si inima i s-a oprit si ea la fix si a inceput sa bata in aceiasi timpi cu ceasul lui,
ca sa nu mai existe contratimpi.
Ca doar dragostea e chestie de sincronizare:
totul e sa iti bata inima in acelasi ritm si in acelasi timp cu a ceiluilalt.

Oricine stie din frageda pruncie ca la fix te iubeste.
Cum cine?
El acEL sau Ea acEA.
Cel cu majuscule, nu cei cu minuscule.
Cine vrei tu, sau cine vrei dar nu vrei sa vrei,
ca doar nu ceasul…

Cam de atunci facuse un fix cu fixul.
Uite, e fix.
E fix fix.
E un fix la ceas, un fix la telefon, un fix la calculator si alt fix la televizor.
Un fix la ceasul de perete,
un fix la ceasul de la bordul masinii si alt fix la ceasul unei prietene.
Si daca nu e fix la niciun ceas din preajma ta,
la ceasul cuiva trebuie sa fie fix undeva pe lumea asta.
Totul era sa intrebe si sa se intrebe fix de atatea ori cat e nevoie ca sa i se spuna la un moment dat ca e fix si inima ei sa se opreasca pentru 60 de secunde ca sa zambeasca.
La fiecare fix te iubeste.
Asa zice ceasul si ceasul nu minte, nu-i asa?
Pentru ca ceasul nu are minte, are doar inima.
I-o poti auzi oricand cum bate regulat:
tic-tac, tic-tac, tic-tac.

Si cum sunt 24 de ore fixe pe zi, inmultite cu cel putin 10 dispozitive de masurat fixul din jur, care fiecare arata alt fix, fixul lui, sansele sa se simta iubita se inmulteau exponential.

Asa ca intr-o buna si nebuna zi isi opri ceasul din dormitor la fix.
Nu mai suporta sa il fixeze obsesiv si sa asteapte sa se faca fix ca sa poata visa.
Si oricum stia ca cine intra in dormitorul ei o iubea…cumva sau altcumva.
Nu conta daca 3 secunde, 3 minute, 3 ore, 3 zile, 3 saptamani, 3 luni sau 3 ani.
Ca da, iubirile se masoara si in timp, nu doar in intensitate.
Dar chiar si cele de 3 secunde, tot iubiri sunt.
Niste iubiri mai grabite, mai naucite, mai ratacite, mai chinuite.
Niste iubiri mai neiubite.

Ia uite cum m-am abatut si s-a facut 12 fara un minut.
Si doar stie oricine ca la fara un minut ii e dor de tine.
Cum cui?
Chiar numai intrebari fara sens pui.
Cui te iubeste, normal, ca doar nu fostului si nici viitorului iubit dorit parasit,
ci actualei fantezii pe campii.

Ne-am luat cu vorba si deja s-a facut si un minut.
Fixul a trecut.
Dar stie oricine ca la si 1 minut te doreste.
Sper ca nu ma intrebi sau te intrebi iar cine, ca nu mai am deloc rabdare cu tine.
Iti spun doar ca sigur nu barbatii in general sau in special.
Sau poate si ei, dar n-ai tu ceasuri pentru ei…

Cel mai mult si mult ii placea sa se uite la ceas si la fara un minut, si la fix si la un minut:
ca sa ii fie dor, sa o iubeasca si sa o doreasca.
Voia toate emotiile la un loc, una nu era de ajuns deloc.
Dorul ca sa se simta creierul asigurat si reasigurat,
dragostea ca sa faca inima sa zambeasca
si dorinta…ei, da, a 3-a parte trebuia satisfacuta si ea, altfel se revolta.

Ia uite, e deja 12:12.
Nu stiai?
La cifre repetate sentimentele sunt reciproce.
Adica daca iti vine sa-l ungi cu miere si sa-l atarni cu capul in jos langa 13 stupi de albine care sa scoata din el toata mierea si sa ramana numai fierea,
exact asta isi doreste si el sa faca cu tine.
Asta nu stiu chiar cat e de aspirational, dar orice emotie e mai buna decat niciuna, nu-i asa?

Creierul o mai imbrancea, o forta prin argumentele lui logice sa renunte la jocurile astea ilogice.
Ii zicea ca oamenii care se stiu si se simt iubiti
nu au nevoie de vreun ceas care sa le confirme sentimentele celuilalt.
Ca daca te uiti la ceas la fix nu inseamna ca te iubeste…
inseamna doar ca te uiti prea des la ceas.
Asteptand
sa te iubeasca
sa iti simta lipsa
sa te doreasca
sau sa fie sentimentele sau macar resentimentele reciproce.
O certa si ii spunea ca sa nu se mai amageasca si apoi dezamageasca singura.
Uitatul la ceas prea des inseamna doar asteptare. Sau asteptari.
Uitatul prea des la ceas dauneaza grav sanatatii psihice.
Pentru ca singurul mod in care poti sa nu fii dezamagit e sa nu astepti niciodata nimic.

Asa ca intr-o buna zi isi opri si ceasul de la mana la fix
si nu il mai intoarse niciodata.

Ca ori de cate ori simtea tentatia sa il priveasca
sa-si aminteasca si reaminteasca ca da,
cineva o iubeste si o va iubi intotdeauna:
si ca acel cineva era chiar ea.
Pt ca iubirea adevarata incepe cu iubirea de sine,
fara de ea nu poti iubi si nu te poti lasa iubit de nimeni altcineva.
Din categoria iubeste-ti aproapele fix ca pe tine insuti,
daca ii suna cunoscut citatul parafrazat cuiva.

Iar iubirea de sine presupune sa nu astepti niciodata nimic de la altcineva,
nici macar de la tine.
Pentru ca oricat te vei stradui, vei sfarsi prin a te dezamagi.
Pana si ceasul te va dezamagi de cel putin 57 de minute X 24 de ore pe zi.
Si te va face fericit de maxim 3 minute X 24 ore pe zi.

Dar fix cand se simtea mai inteleapta, ridica ochii de pe ecranul calculatorului la
ceasul de perete care arata fix ora 00:00 fix.
Adica singura ora la care te iubeste si sentimentele sunt reciproce.
Si inima ii zambi, involuntar, cu un zambet dulce-amar.

Post Scriptum:
Uita-te la ce ora am postat povestea.
Si zambeste.
Oricum ar fi, cineva acolo, sus, te iubeste.