primise iar trandafiri
iar rosii visinii
iar cu cozi interminabile
iar din cei fara ghimpi
pareau de plastic
ii pipai
nu, nu erau
trandafirii rosii de sera tineau loc de papusi Barbie in lumea florilor
erau prea perfecti, iar perfectiunea lor pe care o puteai cumpara de la orice chiosc in graba o plictisea ingrozitor
primul impuls fu sa ii jumuleasca un pic, sa-i smotoceasca, sa ii faca cumva sa zambeasca
niste flori atat de mult banale si atat de putin pasionale aproape ca o iritau
nu invatase sa mimeze bucuriile, asa ca isi imbraca cu gratie cascatul intr-un zambet politicos
intotdeauna crezuse ca trandafirii astia perfect clonati sunt adusi din complezenta sau din lipsa totala de imaginatie, asa ca un zambet de complezenta si un multumesc sec pareau croite pe situatie
zambi iar, de data asta pe interior
uite asa unele seri se sfarsesc inainte de a incepe…din cauza sau datorita trandafirilor
Isi amintea cu nostalgie de intalnirile din scoala primara in care baietii o intrebau invariabil ce flori si ce culori ii placeau
cand era vorba de flori nu se putea hotari defel
inima ii topaia fericita printr-o gradina imaginara si incepea sa isi faca singura buchete de parfum si culoare, pe care le impletea in povesti si le dansa pana ametea, uitand cu totul de intrebator si de intrebare
o innebuneau trandafirii de dulceata, atat de parfumati incat tot ce vrei e sa iti infigi dintii si sa musti cu pofta din mirosul lor imbietor si din culorile lor care iti zambesc provocator
si trandafirii galbeni de gradina, mandri in geloziile lor, cu tepi adevarati, care te avertizau sa te poti frumos cu corola lor
si trandafirii roz, eleganti ca niste domnisoare de pension gata sa fie scoase la un ceai dansant elegant
si trandafirii de un rosu infocat, covarsitor, care iti pretindeau sa te ridici la inaltimea pasiunii lor
si florile de nu-ma-uita uitate parca de toata lumea, care te priveau ochisorii lor de un albastru nostalgic
si stanjeneii stanjeniti parca de privirile staruitoare ale trecatorilor
si bujorii imbujorati de emotie sau de extaz
si ghioceii sfiosi dar bataiosi, pe care iarna cea rea nu ii putea speria
si craitele nabadaioase, cu petalele lor infoiate, voluptoase
si lalalalelele melodioase al caror nume iti canta si te incanta
si crinii cu aparente virginale care te naucesc cu parfumul lor seducator in noptile in care ii iei in dormitor
si floarea soarelui care din dragoste pentru soare avea imitatii de raze in loc de petale
si lacramioarele vesnic inlacrimate si speriate
si albastrelele care isi inmuiasera capetele in cer si nu si-l mai scoteau din el
si cercelusii cocheti, deloc discreti
si narcisele narcisiste, mandre si triste
si margaretele altruiste care isi donau invariabil petalele ca sa vezi daca te iubeste cine nu te iubeste sau daca nu te iubeste cine te iubeste
si caltuneii, si begoniile, si petuniile, si gladiolele, si brandusele, si violetele, si liliacul, si crizantemele, si magnoliile, si muscatele, chiar si papadiile proaspete sau uscate
aproape toate florile ii placeau
dar macii…
macii o fascinau!
macii erau singurele flori care ii dadeau fiori
Le adora contrastele.
atat de fragili in aparenta si atat de puternici in esenta
atat de inofensivi, dar atat de periculosi
atat de banali dar atat de speciali
atat de profunzi, dar atat de superficiali
Macii sunt un fel de cai salbatici in lumea florilor
in momentul in care incerci sa ii faci prizonierii unei vaze, unei case, unei obisnuinte,
se ofilesc si te parasesc petala cu petala
trebuie sa ii iubesti acolo, pe camp, in lumea lor, si sa nu incerci sa ii inlantuiesti pentru ca n-o sa reusesti
Macii nu sunt niciodata ai tai
pentru ca desi apartin tuturor, macii nu apartin nimanui
nici macar lor
Nu apartin nici macar unui singur anotimp
Macii sunt gura rosie cu care sfioasa primavara saruta pasionala vara.
Daca era sa fie o floare, isi dorea sa fie un mac.
Un mac salbatic, nu un mac de gradina.
Un mac neimblanzit, nu un mac domesticit.
Pentru ca fi putut petrece ore intregi cu un mac si nu s-ar fi plictisit niciun pic.
Iubea macii cum iubea orice: fara sens si fara masura
cateodata repede, pe nerasuflate, cateodata pe indelete, nuanta cu nuanta si stamina cu stamina
cateodata violent, cateodata delicat
cateodata rabdator, astepta un an intreg sa ii tina iar in brate
cateodata nerabdator si inversunat, ii zdrobea in cate o imbratisare sau ii devora pana ramaneau fara petale
Petalele macilor seamana mult cu aripile fluturilor.
Te poti astepta oricand ca macii sa zboare din mainile tale.
daca ii tii prea strans, ii zdrobesti.
dar daca ii imbratisezi doar cu privirea le pierzi inflorirea
Nu, nu trandafirii erau florile care simbolizau dragostea!
Dar macii, da.
Rosul de mac fraged e exact rosul cu care iti bate inima pentru altcineva
De aia cand iubea simtea cum ii curgeau maci prin vene:
maci zdrobiti de o ploaie nebuna cu miros de furtuna care amesteca lacrimi de nori cu lacrimi de maci, pentru a face cel mai puternic drog pe care il poti incerca: dragostea
Care poate fi analgezic, narcotic si drog de fericire…exact ca morfina, heroina, opiumul, si alte substante din esente de maci
Un drog care da o dependenta mai dulce decat toate celelate droguri la un loc
Acum stia ce gust are dragostea: gust de dulceata de maci.
Cateodata ii stateau maci pe buze care se transformau in fluturi cu aripi rosii cand trimitea in gand stiu eu cui o sarutare de la departare
Cateodata ii dansau maci in vise si se transformau intr-un pat de flori in mijlocul campului, ascunzand inlantuiri si dezlantuiri la care numai macii erau martori
si macii nu puteau rosi pentru ca erau deja rosii
Cateodata i se asterneau covoare de maci rosii la picioare si o purtau catre o lume in care florile isi daruiau buchete de oameni una alteia
In lumea ei florile erau vii, prezente, cu personalitate,
asa ca daca era in club, florile trebuiau sa bea din pahar acelasi cocktail cu ea,
daca erau la mare, trebuiau sa faca baie impreuna in soare,
si daca erau niste trandafiri rosii visinii la o intalnire care parca nu se mai termina, trebuiau sa se usuce de plictiseala odata cu ea.
Gandurile ii fura intrerupte pe negandite…domnul din fata ei tacea de ceva timp si o privea intrebator, staruitor. Nu intelegea ce voia.
“Intrebam ce vrei la desert…” zise cavalerul trandafirilor, ingaduitor.
Brusc avu revelatia ca majoritatea oamenilor, daca nu au maci,
se multumesc si cu trandafiri.
Din pacate nu fusese niciodata majoritatea oamenilor…
“Dulceata de maci” ceru ea cu un zambet plin de neintelesuri.
“Nu e in meniu,” raspunse el prea serios. “Altceva?”
Nu. Nici nu era pretentioasa.
Tot ce voia era dulceata de maci si un pahar de lacrimi de furtuna nebuna.
Nimic altceva.
CRAITA 