De 2 zile incerc sa scriu ceva si ma tot impotmolesc.
Ma impiedic in fiecare virgula, nu reusesc sa conving fondul si forma nici sa-si zica buna, daramite sa stea strans imbratisate intr-o minunata poveste despre mai stiu eu ce.
Fondul unui text e sufletul povestii, bineinteles, dar forma e cea care il face atragator pentru cititor.
Scheletele ideilor trebuie infasurate in carnea catifelata si parfumata a cuvintelor.
Exact ca la oameni.
E absolut adevarat ca frumusetea adevarata e in interior, dar fara un exterior paros in special, sau, ma rog, apetisant in general, nimeni n-o sa ajunga sa iti pipaie frumusetea interioara.
La inceput am dat vina lipsei de inspiratie pe un muz confuz mofluz si pasibil de scos din uz (plus alte chestii pe care n-o sa le enumar pt ca nu se termina in -uz).
Era cat pe ce sa declar postul de muz vacant cand mi-am dat seama ca nu muzul e problema, ci Craita copywriterita mai nou bloggerita.
Exista o pudoare a sufletului cand se inveleste in carne si piele.
O pudoare a emotiilor care desi sunt onomatopeice se imbraca in cuvinte ca sa se prezinte.
O pudoare a ideilor care se simt dezmatat expuse cand sunt exprimate la persoana 1-a si prezentate in fata tuturor pentru a fi pipaite, gustate si mangaiate de oricine.
Mi-am dat seama ca ma misc stangaci in textele asumate ca fiind persoanle, preocupata sa pastrez parti din mine doar pentru mine si un stiu eu cine.
Asa ca solutia a fost sa dezbrac povestile de mine si sa le imbrac in persoanje mai mult sau mai putin imaginare.
Drept urmare, acest blog n-o sa fie stil jurnal, ci stil carte de povesti.
Mici povesti pentru oameni mari.
Iar povestitoarea va fi cateodata personaj, cateodata decor, cateodata reflector, cateodata sunetist, cateodata absenta, cateodata omniprezenta…in functie de cum vrea ea, povestea.
In plus, fictiunea se va saruta neincetat cu realitatea.
Dar n-o sa stim niciodata care saruta mai apasat, mai adanc… si care se lasa mai mult sarutata…care iubeste mai infocat si care se lasa doar devorata.
Pentru ca nu asta e important.
Asa ca cititi si voi printre randuri si printre ganduri.
A fost…sau n-a fost…odata ca niciodata
Ca de ar fi… sau n-ar fi… nu s-ar povesti
CRAITA 